👤Author
Name: Mirela Mihaela Doga
Affiliation: Universitatea „Ovidius” din Constanța
Contact: mirela_doga@yahoo.com
📄Article
Citation Recommendation: DOGA, Mirela Mihaela. „Tradiția literară și teatrală a absurdului”. In: RITL, New Series, IX, No. 1-4, January-December 2015, p. 365-393.
Titlul : TRADIȚIA LITERARĂ ȘI TEATRALĂ A ABSURDULUI
Title: THE LITERARY AND THEATRICAL TRADITION OF ABSURD
Pages: 365-393
Language: Romanian
URL: https://ritl.ro/pdf/2015/21_M_M_Doga.pdf
Abstract: The absurdist theatre’s legitimate ancestors renew archaic traditions. There are a few lines of thought which, according to Martin Esslin, anticipate absurdist theatre. First, pure theatre, which replaces spoken word with décor and movement, comes to life through the Latin mime, the British music hall or the American vaudeville, however Nicolae Balotă questions this denial of the word. Second, verbal nonsense, with deep roots in children’s folklore, is used to liberate one from the constraints of logic. Third, the dichotomy between dream and absurd is a constant theme and a generator of structure. Ubu-Roi, essential for modern theatre, representatively challenges reality and society as a whole, and anticipates the Dada movement or Surrealism. Later, Guillaume Apollinaire would use miracles and imagination without following any limit, while Antonin Artaud’s metaphysical theatre rediscovers the individual in relation to nature without any social or psychological elements. At the same time, it is important to point to the limits of this element, and to mention that Romantics, for example, consciously use dreams as an instrument of creation and therefore are not absurdits. Fourth, the grotesque, directly imported from baroque, is reshaped by Albert Camus to an extent that its limits are much wider. Irony, previously used to amuse, is now a tool to question certainties and possibilities. Fifth, absurdist theatre contains different props, one of them being the author’s tendency to perceive themselves as isolated unique creators, even though they share certain key characteristics. The term was however abused, becoming a shortcut for a mixture of philosophy and theatre. There are, of course, differences between generations, the likes of Samuel Beckett and Eugene Ionesco completely abandoning rational mechanisms, while Jean Giraudoux or Jean Anouilh use a brand-new logic.
Keywords: avant-garde, Martin Esslin, pure theatre, Nicolae Balotă, verbal nonsense, dream, Ubu-Roi, Guillaume Apollinaire, Antonin Artaud.
Bibliography:
Apolinaire, Guillaume, Scrieri alese, trad. Taşcu Gheorghiu, Bucureşti, Editura Univers, 1971.
Artaud, Antonin, Teatrul şi dublul său, în româneşte de Voichiţa Sasu şi Diana Tihu-Suciu, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 1997.
Bahtin, Mihail, François Rabelais şi cultura populară în Evul Mediu şi Renaştere, Bucureşti, Editura Univers, 1974.
Balotă, Nicolae, Lupta cu absurdul, Bucureşti, Editura Univers, 1971.
Béguin, Albert, Sufletul romantic și visul. Eseu despre romantismul german, București, Editura Univers, 1998.
Bennett, Michael Y., Reassessing the Theatre of the Absurd. Camus, Beckett, Ionesco, Genet, and Pinter, Palgrave Macmillan, 2011.
Bermel, Albert, “Apollinaire’s Male Heroine”, în Twentieth Century Literature, Vol. 20, No. 3 (Jul., 1974), p. 172–182.
Cardullo, Bert și Knofp, Robert (eds.), Theatre of the Avant-Garde, 1890–1950. A Critical Anthology, Yale University Press, 2001.
Childs, Peter și Fowler, Roger, The Routledge Dictionary of Literary Terms, Routledge, Taylor & Francis Group, London and New York, 2006.
Cornwell, Neil, The Absurd in Literature (Kindle Locations 564–566), Manchester University Press, Kindle Edition.
Crețu, Bogdan, Matei Vișniec: un optzecist atipic, Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2005.
Dale, Alan, Comedy Is a Man in Trouble. Slapstick in American Movie, University of Minnesota Press, 1960.
Derrida, Jacques, Scriitura și diferența, trad. de Bogdan Ghiu și Dumitru Țepeneag, prefață de Radu Toma, Bucureşti, Editura Univers, 1998.
Dominte, Carmen, Absurdul ca aventură existențială în modernism și postmodernism. Tipologia personajului absurd, București, Editura Ars Docendi, 2014.
Ede, Lisa Susan, The Nonsense Literature of Edward Lear and Lewis Caroll, The Ohio State University, 1975, teză de doctorat nepublicată.
Eliade, Mircea, Mituri, vise și mistere, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998.
Esslin, Martin, “The Theatre of Absurd”, în Tulane Drama Review, 1960, p. 3.
Esslin, Martin, Teatrul Absurdului, versiune în limba română de Alina Nelega, București, Editura Unitext, 2009.
Freud, Sigmund, Opere esențiale, vol. I: Introducere în psihanaliză, București, Editura Trei, 2009.
Gilmore, Robert, Alice in Quantumland. An Allegory of Quantum Physics, Copernicus Books, 1995.
Grotowski, Jerzy, Spre un teatru sărac, București, Editura Unitext, 1998. Haight, M.R., “Nonsense”, în British Journal of Aesthetics, No. 11 (3), p. 247–256 (1971).
Harpham, Geoffrey, “The Grotesque: First principles”, în The Journal of Aesthetics and Art Criticism, Vol. 34, No. 4 (Summer, 1976), p. 461–468.
Hinchliffe, Arnold P., The Absurd, Methuen and Co Ltd, 1977.
Hocke, Gustave Rene, Manierismul în literatură, ediția a II-a, București, Editura Univers, 1998.
Holquist, Michael, “What is a Boojum? Nonsense and modernism”, în Yale French Studies, No. 96, 50 Years of Yale French Studies: A Commemorative Anthology. Part 1: 1948–1979 (1999), p. 100–117.
Hyman, Erin Williams, “Attentats and Symbolist Spectacle”, în The Comparatist, No. 29 (2005), p. 101–122.
Innes, Christopher, Avant Garde Theatre 1892–1992, Routledge, 1993.
Jarry, Alfred, Ubu, în românește de Romulus Vulpescu, prefață de Romul Munteanu, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969.
Jung, Carl Gustav, Puterea sufletului. Antologie. Prima parte. Psihologia analitică. Temeiuri, Editura Anima, București, 1994.
Kant, Immanuel, Critica facultății de judecare, București, Editura Trei, 1995.
Kott, Jan, Shakespeare, contemporanul nostru, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969.
Law, Johnatan, The Methuen Drama Dictionary of the Theatre, A&C Black, 2013. Lear, Edward, Limericks, adică Limerick-uri de Edward Lear, tălmăcite de Gabriela Monica Rusu, Editura Liternet, 2010.
Munteanu, Romul, Farsa tragică. O poetică comparată a teatrului absurdului, București, Editura Pro Humanitate, 1997.
Oring, Elliott, Engaging Humor, University of Illinois, Urbana, 2003.
Pandolfi, Vito, Istoria teatrului universal, Bucureşti, Editura Meridiane, 1971. Rabelais, François, Viața nemaipomenită a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel și uimitoarea viață a lui Pantagruel – feciorul uriașului Gargantua, ediția a II-a, București, Editura Ion Creangă, 1968.
Rusiecki, Cristina, „Monique Borie: analogia sau abolirea limitelor”, interviu cu Monique Borie, publicat în revista „Cultura”, nr. 6/2004, disponibil pe http://atelier.liternet.ro/articol/2126/ Cristina-Rusiecki-Monique-Borie/Monique-Borie-Analogia-sau-abolirea-limitelor.html.
Rusu, Anca Maria, Cercurile concentrice ale absurdului, Iași, Editura Timpul, 1999. Saiu, Octavian, Posteritatea absurdului, București, Editura Paideia, 2012. Schopenhauer, Arthur, Lumea ca voință și reprezentare, vol. II, București, Editura Humanitas, 2012.
Segal, Erich, The Death of Comedy, Harvard University Press, 2001.
Shattuck, Robert, The Banquet Years: The Art in France 1885–1918: Alfred Jarry, Henri Rousseau, Erik Satie, Guillaume Apollinaire, Vintage Books, 1968.
Smith, Imogen Sara, Buster Keaton: The Persistence of Comedy, Gambit Publishing, 2008.
Strachey, Edmund, “Nonsense as a Fine Art”, Fifth Series, Volume LXIV, Oct.–Nov.–Dec. 1888, p. 515–531 (reprints from “Quarterly Review”, 167, 1888, p. 335–65).
Tigges, Wim, An Anathomy of Literary Nonsense, Rodopi, Amsterdam, 1988.