The review for Literary History and Theory

V. TRISTIA 3.12: IDENTITY AND GENERIC CRISIS OR A SEASON IN HELL

December 15, 2020

👤Author

Name: Dorin Garofeanu
Affiliation: Cercetător științific III, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” – Academia Română
Contact: dgarofeanu@hotmail.com.

📄Article

Citation Recommendation: GAROFEANU, Dorin. „Ov. Tristia 3.12: identity and generic crisis or a season in hell”. In: RITL, New Series, XIV, No. 1-4, January-December 2020, p. 366-385.
Title: V. TRISTIA 3.12: IDENTITY AND GENERIC CRISIS OR A SEASON IN HELL
Titre: OV. TRISTIA 3.12: IDENTITÉ ET CRISE GÉNÉRIQUE OU UNE «SAISON EN ENFER»
Pages: 366-385
Language: English
URL: https://ritl.ro/pdf/2020/20_D_Garofeanu.pdf

Résumé: La Tristia 3.12 d’ Ovid est un texte très novateur qui se distingue par son mélange générique et son abondance d’allusions à ses antécédents littéraires. Cependant, en partie parce que la critique littéraire sur la poésie exilique d’Ovide «reste l’une des dernières frontières de l’érudition classique» (Nagle 5), ce poème, malgré ses mérites indiscutables, a été largement négligé. Ainsi, bien que quelques chercheurs aient effectivement fourni une évaluation critique générale de Tr. 3.12, aucun commentaire détaillé et aucune analyse rigoureuse de sa relation avec les poèmes de printemps précédents, et en particulier avec les épigrammes grecques (hormis Cat. 46 et Horace 1.4, 4.7, 4.12, les poèmes de printemps précédents sont AP 10.1, 2 et éventuellement aussi AP 9.363 et 10.4) n’ont été entrepris. Cet article montrera comment Ovid, avec une ingéniosité remarquable, utilise la structure et (certains des) éléments conventionnels d’un poème de printemps pour écrire un poème sur son exil, une supplique poétique, en réalité, destinée à gagner la sympathie et le soutien des lecteurs à Rome, et ainsi, pour faciliter son rappel dans la capitale ou du moins le changement de son lieu de relégation.

Mots-clés: Ovid, Tomis, poem de primăvară, poezie de exil, amestec de genuri

Rezumat: Tristia 3.12 este un poem extrem de inovativ care se distinge prin amestecul de genuri și abundența aluziilor literare. Cu toate acestea, în parte deoarece critica literară referitoare la poezia de exil a lui Ovidiu „rămâne încă una dintre ultimele frontiere ale cercetării” (Nagle 5), poemul, în ciuda meritelor lui incontestabile, a fost în general neglijat. Astfel, deși câțiva cercetători au oferit, într-adevăr, o evaluare critică generală a poemului, nu a fost făcut încă niciun comentariu detaliat sau o analiză riguroasă a relațiilor pe care acest poem le are cu poemele de primăvară anterioare și, mai ales, cu epigramele grecești din Antologia Palatină (în afară de Cat. 46 și Horațiu 1.4, 4.7, 4.12, poemele de primăvară anterioare sunt A.P. 10.1, 2 și, de asemenea, probabil A.P. 9.363 și 10.4.). Acest articol arată cum Ovidiu, cu o remarcabilă ingenuitate, folosește structura și (unele dintre) elementele convenționale ale unui poem de primăvară pentru a scrie un poem despre exilul său, o suplicație poetică menită să câștige simpatie și suport în rândurile cititorilor săi din Roma, și astfel să ușureze rechemarea sa în capitala imperiului, sau, cel puțin, schimbarea locului său de exil.

Cuvinte-cheie: Ovide, Tomis, poème de printemps, poème d’exil, mélange générique

Bibliography:

P. Ovidius Naso, 1915, Tristia, Ibis, Ex Ponto, Halieutica, Fragmenta, Owen, S. G, Oxford, Oxford University Press.

Bailey, D.R. Shackleton, 1982: “Notes on Ovid’s Poems from Exile.” Classical Quarterly XXXII: 390-398.

Evans, H. B., 1975: “Winter and warfare in Ovid’s Tomis (Tristia 3.10).” Classical Journal LXX: 1-9.

No Comments

Comments are closed.