👤Author
Name: Maria Magdalena Székely
Affiliation: Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
📄Article
Citation Recommendation: SZÉKELY, Maria Magdalena. „Ce se scria în secolul al XVIII-lea în țările române?”. In: RITL, New Series, X, No. 1-4, January-December 2016, p. 117-158.
Titlul: CE SE SCRIA ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA ÎN ȚĂRILE ROMÂNE?
Titre: QU’EST-CE QU’ON ECRIVAIT AU XVIIIE SIECLE DANS LES PRINCIPAUTES ROUMAINES?
Pages: 117-158
Language: Romanian
URL: https://ritl.ro/pdf/2016/7_M_M_Szekely.pdf
Résumé: Pour répondre à cette question, l’auteur a mené une enquête partielle sur les manuscrits roumains du XVIIIe siècle, préservés dans la Bibliothèque de l’Académie roumaine (plus de 1100 pièces). On a envisagé seulement les manuscrits de Moldavie et de Valachie, en laissant de côté les livres copiés en Transylvanie ou pour un commanditaire de Transylvanie, ainsi que les manuscrits d’origine incertaine, avec une datation incertaine ou dépourvus d’éléments précis d’identification topique ou chronologique. Selon leur contenu, les manuscrits ont été classés comme suit: registres, inventaires, listes; obituaires; manuels; livres de cuisine; recueils d’ordonnances médicales; ouvrages de grammaire et dictionnaires; textes juridiques; livres de théologie et de littérature religieuse; écrits eschatologiques; calendriers; œuvres de philosophie; livres de géographie et de voyages; ouvrages historiques; «livres populaires», légendes et traductions; miscellanées ecclésiastiques; miscellanées laïques. L’auteur a observé que les miscellanées, tant ecclésiastiques que laïques, contiennent généralement les mêmes types d’écrits, mais dans des proportions inverses: dans le premier cas, c’est la littérature théologique qui domine, dans le second, la «fiction» et les ouvrages historiques. L’intérêt pour les textes pratiques, pour les manuels, pour les écrits philosophiques, géographiques ou médicaux est commun. Malgré l’interdiction qui frappait les apocryphes ou la littérature de prédictions et eschatologique, on copiait de tels ouvrages, même pour les moines. Ceux qui composaient les miscellanées ne sélectionnaient pas les textes selon l’auteur, le genre, le sujet ou l’époque dans laquelle ils ont été écrits, mais ils rassemblaient tout pour ne rien perdre, y compris des livres imprimés. Les critères de valeur ou esthétiques étaient hors de question, et l’esprit critique ne se manifestait pas d’une manière évidente. Bien que les manuscrits étudiés soient pleins de toutes sortes d’histoires, généralement tirées de la Bible, du Paterikon ou des Vies des saints, aucun d’entre eux n’a stimulé les copistes à faire des exercices personnels en prose. Par rapport aux périodes précédentes, il y a un nombre croissant de connaisseurs de l’écriture, parmi les membres du clergé comme parmi les laïcs, mais il semble que ces scribes étaient une sorte de machines à multiplier de leur époque, sans avoir la capacité ou le besoin de créer eux-mêmes. Écrire était une activité lucrative, animée par un esprit plutôt pratique que créatif. Copier des livres pouvait être aussi, parfois, une façon de chasser l’ennui. Mais il y avait également des scribes qui écrivaient pour leur propre mémoire ou pour leurs descendants. Parmi les manuscrits de la Bibliothèque de l’Académie qui font l’objet de cette recherche, deux seulement ont été copiés par des femmes. Dans les Principautés Roumaines, les livres sont restés, tout au long de ce siècle, les biens des élites. La multitude des notes prises en marge des feuilles, sur les pages blanches ou sur les couvertures intérieures des manuscrits, a conservé la mémoire des lecteurs. La lecture des ouvrages historiques était parmi les plus érudites. Les lecteurs étaient sans doute beaucoup plus nombreux que ceux dont les noms figurent dans les notes, vu que la plupart d’entre eux préféraient l’anonymat. Il faut envisager, en même temps, la pratique de la lecture collective, habituelle dans des communautés monastiques, mais aussi dans les collectivités où la plupart des gens ne savaient pas lire. Peu des notes ont gardé des noms de femmeslectrices. Dans ce siècle de traductions, de compilations, de transcriptions – activités illustrées aussi par le clergé et par les laïcs – et de lectures de toutes sortes, la création semble être restée un privilège de quelques élus. Dans le groupe des manuscrits étudié maintenant, il y a seulement quelques créations originales. Il faudra attendre passer plusieurs décennies jusqu’à ce qu’une autre génération, sous d’autres influences et dans d’autres contextes historiques et culturels, puisse produire, pour les lecteurs des Principautés Roumaines, pour le public averti ou passionné, de la littérature authentique et ses propres travaux de spécialité.
Mots-clés: manuscrits, copistes, lecteurs, dix-huitième siècle, Bibliothèque de l’Académie Roumaine.
Bibliography:
Adam Chiper, Marieta, Vechi însemnări româneşti ca izvor istoric, Bucureşti, 1996.
Andreescu, Ioana, Istoria poamelor. Redacţiunile româneşti, în „Cercetări Literare”, II, 1936, p. 79–101.
Anghelescu, Mircea, Observaţii cu privire la traducerile româneşti din Halima în secolul al XVIII-lea, în „Limba română”, XXIII, 1974, 1, p. 25–28.
Idem, Preromantismul românesc (până la 1840), Bucureşti, 1971.
Antim Ivireanul, Didahii, postfaţă şi bibliografie de Florin Faifer, Bucureşti, 1983. Idem, Opere, ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 1972. Idem, Opere. Didahii, ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 1997.
Idem, Predici, ediţie critică, studiu introductiv şi glosar de G. Ştrempel, Bucureşti, 1962.
Antim Ivireanul, Sfântul, Didahii, carte tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ediţie îngrijită de Arhimandrit Mihail Stanciu şi Profesor Dr. Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 2010.
Atanasiu, Mihai-Bogdan, Mihai Mîrza, Pomelnicul Bisericanilor scris la Mănăstirea Putna, în „Analele Putnei”, V, 2009, 2, p. 121–306.
Barbu, Daniel, Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească, Bucureşti, 2001.
Idem, Loisir et pouvoir. Le temps de la lecture dans les pays roumains au XVIII e siècle, în „Revue des études sud-est européennes”, XXVIII, 1990, 1–4, p. 17–27.
Idem, Scrisoare pe nisip. Timpul şi privirea în civilizaţia românească a secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1996.
Barbu, Violeta, Cele mai vechi traduceri din Voltaire în limba română, I–II, în „Limba română”, XXXVI, 1987, 6, p. 525–532; XXXVII, 1988, 1, p. 39–54.
Eadem, Recenzie la Neofit Cretanul, Jurnal de călătorie, ediţie îngrijită, introducere şi note de arhimandrit Nectarie Şofelea, Bucureşti, 2013, în „Studii şi materiale de istorie medie”, XXXIII, 2015, p. 481–483.
Eadem, Scriptorii brâncoveneşti: Mitropolia Ungrovlahiei şi cancelaria domnească, în „Ars Transsilvaniae”, I, 1991, p. 31–44.
Eadem, Viaţa lui Esop. Studiu critic, Bucureşti, 1999.
Bădescu, Laura, Întrebări şi răspunsuri în literatura română veche, în vol. Globalization and Intercultural Dialogue: Multidisciplinary Perspectives, editor Iulian Bodea, Târgu Mureş, 2014, p. 1106–1114.
Bianu, Ioan, Catalogul manuscriptelor româneşti, I, Bucureşti, 1907.
Idem, R. Caracaş, Catalogul manuscriptelor româneşti, II, Bucureşti, 1913.
Bianu, Ioan, Hodoş, Nerva, Bibliografia românească veche, 1508–1830, I, Bucureşti, 1903.
Iidem, Bibliografia românească veche, 1508–1830, II, Bucureşti, 1910.
Bianu, Ioan, G. Nicolaiasa, Catalogul manuscriptelor româneşti, III, Bucureşti, 1931. Bianu, Ioan, Simonescu, Dan, Bibliografia românească veche, 1508–1830, IV, Bucureşti, 1944.
Boghiu, Sofian, Arhimandrit, Sfântul Antim Ivireanul şi Mănăstirea Tuturor Sfinţilor, volum tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005.
Boţulescu de Mălăieşti, Vlad, Scrieri, III. Istoria universală. Asia, ediţie critică, studii, glosar şi indice de Emanuela Timotin şi Andrei Timotin, Bucureşti, 2013.
Brad Chisacof, Lia, Româna în secolul fanariot, Cluj-Napoca, 2012.
Brancovici, Gheorghe, Cronica românească, ediţie critică de Damaschin Mioc şi Marieta Adam-Chiper, studiu introductiv de Damaschin Mioc, Bucureşti, 1987.
Camariano-Cioran, Ariadna, Relaţii româno-elene. Studii istorice şi filologice (secolele XIV–XIX), ediţie, studiu introductiv, tabel cronologic şi note de Leonidas Rados, Bucureşti, 2008.
Cantacuzino, Banul Mihai, Istoria politică şi geografică a Ţării Româneşti de la cea mai veche a sa întemeiere până la anul 1774, dată mai întâi la lumină în limba grecească la anul 1806 de Fraţii Tunusli, tradusă de George Sion, Bucureşti, 1863. Caproşu, I., Sămi de vistierie, II, în „Revista de istorie socială”, II–III, 1997–1998, p. 419–478.
Carataşu, Mihail, Catalogul bibliotecii unui mare negustor din veacul al XVIII-lea: Grigorie Anton Avramie, în „Studii şi cercetări de bibliologie”, XII, 1972, p. 189–207. Idem, Ştiri noi privitoare la biblioteca Mitropoliei din Bucureşti în secolul al XVIII-lea, în „Studii şi cercetări de bibliologie”, XIII, 1974, p. 133–150.
Idem, Cernovodeanu, Paul, Nicolae Stoicescu, Jurnalul călătoriilor canonice ale mitropolitului Ungrovlahiei Neofit I Cretanul, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCVIII, 1980, 1–2, p. 243–315.
Cartojan, N., Cărţile populare în literatura românească, cuvânt-înainte de Dan Zamfirescu, postfaţă de Mihai Moraru, ediţie îngrijită de Alexandru Chiriacescu, prezentare grafică Val Munteanu, I–II, Bucureşti, 1974.
Călători străini despre Ţările Române, IX, volum îngrijit de Maria Holban, M. M. Alexandrescu Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 1997.
Cărţile populare în literatura românească, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Ion C. Chiţimia, Dan Simonescu, I–II, Bucureşti, 1963.
Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara, traducere din limba latină de Nicolae Costin, ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 1976.
Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonatori Ion Gheţie şi Alexandru Mareş, I, Floarea darurilor, text stabilit, studiu filologic şi lingvistic, glosar de Alexandra Moraru; Sindipa, text stabilit, studiu lingvistic şi filologic, glosar de Magdalena Georgescu, Bucureşti, 1996.
Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonatori Ion Gheţie şi Alexandru Mareş, II, Fiziologul, studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de V. Guruianu;
Archirie şi Anadan, studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Magdalena Georgescu, Bucureşti, 1997.
Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonatori Ion Gheţie şi Alexandru Mareş, III, Călătoria lui Zosim la blajini, studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Maria Stanciu Istrate;
Bertoldo, studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de Magdalena Georgescu, Bucureşti, 1999.
Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonatori Ion Gheţie şi Alexandru Mareş, IV, Palia istorică, studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Alexandra Moraru şi Mihai Moraru, Bucureşti, 2001.
Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonatori Ion Gheţie şi Alexandru Mareş, V, Alexie, omul lui Dumnezeu, studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de Maria Stanciu Istrate;
Lemnul crucii, studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Emanuela Timotin;
Disputa lui Isus cu Satana, studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Liliana Agache, Bucureşti, 2001.
Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonatori Ion Gheţie şi Alexandru Mareş, VI. Scrieri eshatologice postbizantine, Vedenia Sofianei, Viaţa lui Anastasie, Vedenia lui chir Daniil, studiu introductiv, ediţie şi glosar de Andrei Timotin şi Emanuela Timotin, Bucureşti, 2002.
Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonatori Ion Gheţie şi Alexandru Mareş, VIII.
Cărţi populare de prevestire, Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer, Învăţătură despre vremea de apoi a prorocului Isaia, studii monografice, ediţie şi glosar de Alexandru Mareş, Bucureşti, 2003.
Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonator Alexandru Mareş, IX, Viaţa Sfântului Vasile cel Nou şi Vămile văzduhului, studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de Maria Stanciu-Istrate, Bucureşti, 2004.
Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonator Alexandru Mareş, X, Legenda duminicii, studiu monografic, ediţie şi glosar de Emanuela Timotin, Bucureşti, 2005.
Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, coordonator Alexandru Mareş, XI, Alexandria, studiu introductiv, ediţie şi glosar de Florentina Zgraon, Bucureşti, 2006. Cernovodeanu, Paul, Istoria ştiinţelor şi a culturii universale într-un manuscris românesc din veacul al XVIII-lea, în „Revista de istorie şi teorie literară”, 26, 1977, 3, p. 431–440.
Idem, Pierre le Grand dans l’historiographie roumaine et balkanique du XVIII e siecle, în „Revue des études sud-est européennes”, XIII, 1975, 1, p. 77–95.
Idem, Préoccupations en matière d’histoire universelle dans l’historiographie roumaine au XVII e et XVIII e siècle, III, în „Revue roumaine d’histoire”, X, 1971, 4, p. 705–728.
Idem, Stanciu, Ion, Imaginea Lumii Noi în Ţările Române şi primele lor relaţii cu Statele Unite ale Americii până în 1859, Bucureşti, 1977.
Chartier, Roger, Lecturi şi cititori în Franţa Vechiului Regim, traducere din limba franceză de Maria Carpov, în loc de prefaţă: convorbire între Maria Carpov şi Roger Chartier, Bucureşti, 1997.
Chiriac, Alexandra, Istoria lui Bertoldo în Moldova în secolul al XVIII-lea, în vol. Impulsul Iluminismului în traduceri româneşti din secolul al XVIII-lea, editori Eugenia Dima şi Andrei Corbea-Hoişie, Iaşi, 2014, p. 137–208.
Chiţimia, I. C., Un basm necunoscut înregistrat în secolul al XVIII-lea, în „Revista de istorie şi teorie literară”, 17, 1968, 1, p. 109–118.
Chivu, Gh., Cartea de bucate. Un manuscris singular în scrisul vechi românesc, în vol. Gabriel Ştrempel la 80 de ani. … o viaţă închinată cărţii, Satu Mare, 2006, p. 123–135. Idem, Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640–1780), I. Stilul textelor geografice, în „Limba română”, XXIX, 1980, 2, p. 111–122.
Ciobanu, Ştefan, Din legăturile culturale româno-ucrainene. Ioannichie Galeatovschi şi literatura românească veche, în Academia Română, „Memoriile Secţiunii Literare”, s. III, tomul VIII, 1938, p. 143–232.
Ciorănescu, Alexandru, Întrebări şi răspunsuri, în „Cercetări literare”, I, 1934, p. 47–82.
Idem, Teatrul lui Metastasio în România, extras din „Studii italiene”, I, 1934, p. 1–23. Cobeţ, Doina, Prima gramatică franceză tradusă în limba română, în „Limba română”, XXXIX, 1990, 2, p. 125–129.
Codrescu, Theodor, Uricarul, XIV, Iaşi, 1889.
Condeescu, N. N., Istoria lui Alţidalis şi a Zelidiei. Unul din primele romane franceze în limba noastră, în Academia Română, „Memoriile Secţiunii Literare”, s. III, tomul V, 1930–1931, p. 107–150.
Idem, La légende de Geneviève de Brabant et ses versions roumaines, Bucureşti, 1938. Condica lui Constantin Mavrocordat, ediţie, cu introducere, note, indici şi glosar, alcătuită de Corneliu Istrati, I–III, Iaşi, 2008.
Constantinescu, Radu, Schroeder, Klaus-Henning, Die rumänische Version der «Historia destructionis Troiae» des Guido delle Colonne, Kritische Edition und Kommentar, Tübingen, 1977.
Corfus, Ilie, Însemnări de demult, Iaşi, 1975.
Cronica expediţiei turcilor în Moreea, 1715, atribuită lui Constantin Diichiti şi publicată de N. Iorga, Bucureşti, 1913.
Cronica inedită de la Blaj a protosinghelului Naum Râmniceanu, partea I, text însoţit de un studiu introductiv de Şt. Bezdechi, Cluj–Sibiu, 1944.
Cronici şi povestiri româneşti versificate (sec. XVII–XVIII), studiu şi ediţie critică de Dan Simonescu, Bucureşti, 1967.
Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979.
Dima, Cristina-Ioana, Apocalipsul Maicii Domnului. Versiuni româneşti din secolele al XVI-lea – al XIX-lea, Bucureşti, 2012.
Dima, Eugenia, Alecu Văcărescu, traducător al „Erotocritului”, în „Limba română”, XXXIII, 1984, 6, p. 492–502.
Eadem, Mihai Cantacuzino, traducătorul în limba română al „Voiajorului francez” al lui Joseph Delaporte, în vol. Gabriel Ştrempel la 80 de ani. … o viaţă închinată cărţii, Satu-Mare, 2006, p. 214–229.