LE TEMPS CONTINUEL DE PARIS. PARIS LU ET PARIS VÉCU CHEZ ERNEST HEMINGWAY, ANDREÏ MAKINE, EUGEN SIMION

👤Author

Name: Maria Oancea
Affiliation: Asistent de cercetare, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română; drd. Școala Doctorală a Facultății de Litere, Universitatea București;
Contact: maria.i.oancea@gmail.com

📄Article

Citation Recommendation: OANCEA, Maria. „Le temps continuel de Paris. Paris lu et Paris vécu chez Ernest Hemingway, Andreï Makine, Eugen Simion”. In: RITL, New Series, XV, No. 1-4, January-December 2021-2022, p. 331–341.
Titre: LE TEMPS CONTINUEL DE PARIS. PARIS LU ET PARIS VÉCU CHEZ ERNEST HEMINGWAY, ANDREÏ MAKINE, EUGEN SIMION
Title: THE ONGOING TIME OF PARIS. READING AND EXPERIENCING PARIS IN THE WORKS OF ERNEST HEMINGWAY, ANDREÏ MAKINE, EUGEN SIMION / TIMPUL CONTINUU AL PARISULUI. PARISUL CITIT ȘI PARISUL TRĂIT LA ERNEST HEMINGWAY, ANDREÏ MAKINE, EUGEN SIMION
Pages: 331-341
Language: French
URL: https://ritl.ro/pdf/2021-2022/23_M_Oancea.pdf

Abstract: When a traveller arrives in Paris for the first time, his experience is shaped by a pre-existing image he holds of the city, the literary image of Paris. Even in the unlikely case of an entirely innocent visitor, his experience is still influenced by the legendary image of the city reflected in the eyes of the others, those whom he encounters, but also previous visitors that have imprinted a particular image of the foreigner visiting Paris and, moreover, of his expectations. The question is to what degree one’s experience of the city is shaped by one’s expectations. This paper aims to examine the dynamics between personal experience and the mythical image of Paris in the works of three authors, of different origin, who arrive in Paris at different times, yet all speak of a similar feeling: the revelation of simultaneity.

Keywords: unity of experience, literary myths, imagology, art and life, Belle Époque, time perception, city

Rezumat: Călătorul care ajunge la Paris pentru prima oară nu descoperă un oraș cu totul necunoscut, experiența sa directă se așează pe o imagine pre-existentă, imaginea literară a Parisului devenită mit. Chiar în eventualitatea puțin probabilă a unui călător întru-totul inocent, căruia i-ar fi străin Parisul literar, experiența lui directă e modelată de imaginea pe care o au ceilalți, cei pe care îi întâlnește, dar și cei ce l-au precedat, care au apucat să formeze o anumită imagine a străinului la Paris și mai ales a așteptărilor lui. Ceea ce ne face să ne întrebăm în ce măsură Parisul pe care îl găsim – Parisul care se oferă experienței noastre directe – răspunde de fapt așteptărilor noastre, pentru că, indiferent dacă susține sau contrazice prejudecățile noastre, experiența directă a Parisului se raportează la aceste așteptări. Ne propunem să analizăm dinamica relațiilor dintre experiența personală și mit la trei autori care în întâlnirea lor cu Parisul, în momente diferite, trăiesc o senzație similară: revelația simultaneității.

Cuvinte-cheie: unitatea experienței, mituri literare, imagologie, artă și viață, Paris, Belle Époque, percepția timpului, oraș

Bibliography:

Hemingway, Ernest, A Moveable Feast, Panther Books, Granada Publishing, 1979.

Makine, Andreï, Le testament français, Mercure de France, édition électronique, 2013.

 Simion, Eugen, Timpul trăirii, timpul mărturisirii… Jurnal parizian, București, Cartea Românească, 1977.

 Baudelaire, Charles, Œuvres complètes, tome III L’art romantique, Paris, Calmann Lévy, 1885. Benjamin, Walter, The Writer of Modern Life. Essays on Charles Baudelaire, The Belknap Press of Harvard University Press Cambridge, Massachusetts, and London, England 2006.